Cărți și călătorii

Nisipurile Arabe– Wilfred Thesiger 

Nisipurile arabe descrie călătoriile pe care le-am făcut în și în jurul desertului Rub al-Khali din 1945 până în 1950, o vreme în care mare parte din aceasta regiune încă nu fusese văzută de vreun European. M-am întors în Peninsula Araba în 1977, la invitația guvernului din Oman și a emirului Zayid din Abu Dhabi” (Wilfred Thesiger). 

Printre arabii din sudul Irakului – Wilfred Thesiger

“Am trăit în Mlaștinile din sudul Irakului de la sfârșitul anului 1951 până în iunie 1958, uneori pe perioade de câte șapte luni. Anul 1957 a fost singurul an în care nu am mers acolo. ….Am petrecut acești ani în Mlaștini pentru că mi-a plăcut acolo. In tot acest timp, am trăit printre oamenii mlaștinilor ca unul de-ai lor și de-a lungul anilor am ajuns, inevitabil, să le cunosc foarte bine obiceiurile.” (Wilfred Thesiger). 

Namaste. Un roman de aventuri spirituale in India – Saga

You should find your own way, Sega, e concluzia cu care se întoarce Aishwarya de la ceai. Din nefericire, my way ăsta al meu e plin de hârtoape. In primul rând, uit de la mână până la gură. Uit nume, însemnări, locurile unde am făcut însemnările, sarcinile de pe ordinea de zi și asa mai departe.” (Saga). 

Sapte ani in Provence – Ioan T. Morar

“S-ar putea ca acum, aici, să auziți pentru prima oară acest nume, asa cum și eu l-am auzit pentru prima oară când am ajuns în Marsilia. Si s-ar putea să fiți impresionați de acest personaj, cum și eu am fost atunci când m-am interesat mai îndeaproape de el. Poate chiar ar trebui să scriu personaj cu majusculă – Personaj.” (Ioan T.Morar).

Jurnal scotian – Florin Florescu

„Când or să mi se termine toate poveștile personale, când n-o să mai am niciun fel de «inspirație», probabil că o să mă așez la masă și o să scriu simplu, fără să adaug, să interpretez sau să comentez ceva, un roman despre viața fratelui Padre: de la excepționala sa coborâre din tren la Pojorâta, la venirea în Iași, la cariera lui de ziarist pentru Monitorul, la cea de preot navetist, la cea de redactor la Polirom, la cea de cercetător științific al Universității «Cuza» din Iași și până azi, când am aflat întâmplător pe net că este preot misionar în Scoția….” (Florin Florescu ).

Singură pe drumul Mătăsii – Sabina Fati

„La început am crezut că sunt singură cu muntele, dar l-am zărit imediat pe soldatul tadjic, paznicul barierei din fața mea. Un uriaș încremenit, îmbrăcat în manta lungă de postav și purtând căciula tradițională rusească revărsată peste urechi. Se uita la mine ca la ceva bizar. Ii întind pașaportul, dar omul nu schițează nici un gest, se uita de departe și pe urma îmi întoarce spatele. E 1 iunie 2014 și sunt plecată de 45 de zile în căutarea mea și a Noilor Drumuri ale Mătăsii. Cele cinci sau zece minute petrecute în fata barierei mi s-au părut ore și mi-am dat brusc seama ca sunt în fata unei garnizoane de militari sălbăticiți de șederea în Pamir. Am văzut că în jurul meu se strâng toți băieții din garnizoană. Îmbrăcați lejer și ieșiți din cealaltă baraca, bine încălzită, poarta șlapi, pantaloni de trening cu genunchi lăbărțați și bluze groase de bumbac. Se uita la mine ca la ceva bun de mâncat și am senzația ca rânjesc unul la altul. Începe să-mi fie frica. Ce pot face singura împotriva acestor zdrahoni? N-am nici o șansă, îmi zic, și le zâmbesc ca unor oameni care m-ar putea ajuta.“ (Sabina FATI).

Călătoria unui sceptic în jurul lumii. India, Birmania, Malaya, Japonia, China si America – Aldous Huxley

„Am pornit în călătorie știind, sau crezând că știu, cum ar trebui să trăiască oamenii, cum ar trebui să fie guvernați, educați, ce ar trebui să creadă. Știam care e cea mai bună formă de organizare socială și scopul pentru care au fost create societățile. Aveam părerile mele asupra oricărei activități a vierii umane. Acum, la întoarcere, mă trezesc lipsit de toate aceste certitudini plăcute” (Aldous Huxley).

Unde incepe cerul. Jurnal de calatorie – Carmen Firan

“Treptat, am aflat că există multe feluri de călătorii, de plăcere sau de nevoie, unele întrerupte, altele interminabile, unele ratate, altele salvatoare. Si nu toți plecați  se întorc acasă. Exploratori, aventurieri, fugari, deportați, exilați, rătăcitorii, călătorii își urmează soarta sau și-o înfruntă, unii își aleg calea, alții sunt forțați sa ia un drum anume. Schimbi locul, schimbi norocul.” (Carmen Firan). 

Ceai în Sahara – Paul Bowles

“Nu se considera un turist; era doar un călător. Diferența dintre cele doua era, printre altele, una de timp, explica el. In vreme ce turistul în genere se grăbește spre casa la capătul a câteva săptămâni sau luni, călătorul, ne-depinzând de un loc mai mult decât de altul, se deplasează încet, ani în sir, dintr-o parte a globului în alta.” (Paul Bowles).

Însemnări dintr-o țară mare. Visul american văzut de aproape – Bill Bryson

“America este, pe scurt, un loc plin de riscuri. Si totuși, ciudat, în aceasta țară ne alarmăm permanent pentru ce nu trebuie. Trageți cu urechea la ce conversație doriți la Lou’s Diner, aici, în Hanover, și veți auzi vorbindu-se doar de nivelul sodiului și al colesterolului, despre mamografii și puls neregulat. Dacă le arătați americanilor un gălbenuș de ou, se vor chirci îngroziți, dar pericolele mai concrete și mai ușor de evitat abia dacă-i mișcă” (Bill Bryson).

Insemnări de pe o insulă mică. O călătorie prin Marea Britanie – Bill Bryson

“ Senzația de familiaritate pe care mi-o dădea Westonul venea, desigur, din faptul că seamăna cu oricare altă localitate. Avea Boots, Marks & Spences, Dixons, W.H. Smith și toate celelalte. Mi-am dat seama cu un fel de durere surda că nu exista acolo nici măcar un lucru pe care să nu-l fi văzut deja de un million de ori.” (Bill Bryson).

Drumurile către Sata. 3.000 de kilometri pe jos prin Japonia – Alan Booth

“Sata este numele celui mai sudic cap al celei mai sudice dintre cele patru insule principale ale Japoniei. Am mers pe jos pană acolo dinspre Soya, cel mai nordic cap al celei mai nordice insule, iar drumurile dintre ele și drumurile pe care le-am văzut, le-am auzit și le-am făcut de-a lungul lor constituie subiectele acestei cărți” (Alan Booth).

Bazarul pe roti. Cu trenul prin Asia – Paul Theroux

“Încă din copilărie, când locuiam la o azvârlitură de bat de Boston și de Maine, rar mi s-a întâmplat să aud cum trece un tren fără să-mi doresc să urc în el” (Paul Theroux).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.